Raiul pășit de un izvor

Mi-amintesc de raiul pășit de un izvor,
Mă-ntorc-n timp, zeci de leghe înapoi,
El susură molcom, lângă al meu dor,
Să curgem împreună, vis, doar în doi…

Curgem susurând iubirea unul în altul,
Jucându-ne cu fluturii de cristal, stropii,
În cascade ne tăvălim tainic, tumultul,
Niciodată despărțiți, de zbaterea sorții…




Inima-mi bate-n el, susurul de izvor glas,
Ce și-a săpat în mine perpetuu, drumul,
Îl hrănesc întru seva dragoste-mi ceas,
Pe piatra muntelui, mă prăvălesc tumul…

Mi-e dor de un molatic susur de izvor,
Înconjurat de brazi și stânci-n gânduri,
În clipocirea-i s-ascult al sturzului zbor,
Mângâind zâmbind, verdele în muguri…

Să susure viaţa-mi plină-n albe palme,
Zâmbetele fericirii bobocite pe chipu-mi,
Să susure poezia cuvinte-n afunzime,
Binecuvântarea graţiei divine, de a fi….

Pãdurea-n zori

Există în mine o pasiune, o altă fiinţă umană,
Un destin, ce mã poartã-n via naturã diafanã…
Sufletu-mi serveşte cafea într-o ceaşcã de nuc,
Dansuri mistice-n soare, tainica brizã mi-aduc…

Vântul zorilor, rãspândeşte miros proaspăt,reavãn,
Duhul blând al noului răsărit plezneşte zdravãn…
Aducând galben şi roz, şi apoi moale cer alb-albastru
Ce ia forme strãlucitoare-n al delicatelor ferigi rastru…


În haru-i simplu şi efortul pãstrat mereu primordial,
Natura se desfãşoarã-n fiece zori-n evantai cordial…
Şi o ceaţă rătăceşte în creştere, ca o mantie moale,
Ce se ridică uşor, Iăsând întunericul-n luminã agale…

Se ivesc umbre-n pădure, prinse-n dans cu încântare,
Spumante picuri de rouă reflect lumina-ndecantare…
Razele-ncomuniune şi pace adăugã strălucire magică,
Minunat spectacol,cu paseri cântând în a sa acusticã…

De sub frunziş, chiar maro bogat pământ încet apare,
Cu petice de muşchi, umezite cu lacrimi-nadãpare…
Şi-n bucuria împărtăşirii spaţiului sacru se confruntă,
Cu florile curcubeu de culori ce-n cromaticã îl înfruntã…

E linişte şi frumuseţea ce ţi-o şopteşte al meu vrãjit vis,
În plimbare-n pădurea mea, înoatã în fluxul meu abis…
În sursa de dulceaţă, în ciripitul păsărilor, pas cu pas,
Frumos zâmbeşte, şi învaţã a iubi tainicul naturii glas…

Urmeazã acum calea ce lumina-ţi va ghida drumul,
Bucurã-tede o gură de aer proaspăt, e rece parfumul…
Cãci ori de câte ori inima-ţi simte dor de ducã, în fine,
Soarele strecurat, va fi cãlãuzã din zori şi pentru tine…  

Mintea-mi dansează cu inima…

Mintea-mi îi formatată pe măreția munților,
Mă trezesc, aruncat printre tastări grăbite,
Într-un FB-spațiu, virtual-real, al prieteniilor,
Ca un vulcan, din care izbucnesc cuvinte…

Mi se îngrămădesc imagini vii, zeci, sute,
Parcă nici nu știam atâtea cuvinte potrivite.
Se îmbulzesc la marginea gândului, iute,
La graniță între degete-tastatură, contopite…

Storm de cuvinte, mă poartă-n zbor ciocârlie,
De la un loc la altul, cu viteză de nedescris.
Fiecare, vrea să iasă tot primul, din scăfârlie,
Să mă acapareze, în universu-i circumscris…


Cu inima vibrând de fumusețea acestui tărâm,
Mă simt atras într-un vârtej, planez sus, lăstun,
Mă-nvârt, mă-nvârt amețitor, uitând de caldarâm,
Pășind din clic-n clic, în vârfuri de pin ori gorun…

În armonia pastel diafan, ce ochii-mi-nveşmântă,
Poemul-nchipuirii-mi ițește graţios balet de flori,
În cuvinte mirosind a praf de stele, ce frământă,
Mintea-mi fascinată de logica simț, ce-mi dă fiori…

Ghidul

Eu sunt, a celor temerari chemare,
Ce caută-a vârfurilor albă cărare,
Mereu cu rucsacul greu în spinare,
Și gânduri vii spre nori, călătoare…


Eu, sunt bătrânul, cel cu vorbe mute,
Ce pe creste zburdă, cu negrele ciute,
Dansând prin norii, ce zboară, iar iute,
Peste tâmplele-mi, încă necărunte…


Sunt, făuritorul de cristaline izvoare,
Ce la vale, limpezi vor iute s-coboare,
Urmând mereu, a lor hărăzită cărare,
Și pierdută apoi, în nesfârșita, mare…


Sunt, al vostru prim discret apărător,
A omului, ce-n viață-i, suflet călător,
Gându-mi îndrept, spre tine-n ajutor,
Pe cărarea, uneori, umbrită de nor…