Veşnic copil

Copilărie… Eu nu te-am părăsit…

• Uneori stau pe gându-mi, copleşit de amintiri…
•  Şi mi-e dor… tare, de ale copilăriei zile senine…
•  Zburat-au ani, tai cer acum şi doruri vii în trăiri…
•  Secundele de atunci-n clepsidră, picur să aline…   
•  Mă trezesc uneori-n zori, cu zâmbet pur pe faţă…
•  Privind la joaca-mi de copil, ferice-n a sa lume…
•  Nu prea aveam eu jucării, dar fantezie dulceaţă…
•  Curtea casei, din lemne-mi da maşini ca-n filme…
• Nici soldaţi de plumb, doar melci-n iarbă creaţă…
• Nisip, marmură de plămădit castele-n iscusime…
•  Fugărit de cucoş, ivit la găini, în a sa fortăreaţă…
• Alpinist visându-mă în dudul avântat, în înălţime…
• Ochiade, curioase prin a gardului strungăreaţă,
  la copila-n copaie, ce se laie la soare, anume…  
•  Zeama de urzici fierte la raţe, ceai de dimineaţă…
• Sau urzicile ce-mi piscau funduleţul a agresiune…
• Motanul închis cu iepuroiul în cuşca chichineaţă…
•  Căsuţa din două scânduri, turtă dulce din basme…
• Corcoduşe verzi, delicatesă de lămâie, la greaţă…
•  Zarzărele lungueţe, piersici pufoase-n fantasme…
•  Prima iubire mare, colega de grădiniţă certăreaţă…
• Premiul cu coroniţă la sfârşit de an de cărturărime…
• Uniforma cu emblema-n capse, la şcoala fortăreaţă…
• Chiulul la şedinţele pionereşti, pasând cu isteţime…
• Cravara roşie aninată cu mândrie, ca pe-o zdreanţă…
•  Poveştile citite la lumânare, becul fiind burghezime…
• Uneori la toaleta din fundu curţii cu lut drept faianţă…
• Ţurca, zece cărămizi, pitita,  jocuri iuţi de băieţime…
• Siropul la colţ, la ambulant, cu zahăr antisubstanţă…
  
  Toate curg năvală, pe fruntea-mi brob-n prospeţime…

Joaca cu visul…

Zburat-au anii – Da! ei sunt fluturi hoinari,
Copilul din mine cu lacrimi, se mai joacă,
Se joacă zâmbind, printre oamenii mari,
Şi secundele curg în clepsidre, băltoacă…


Anii trecuţi prin viaţă, adunaţi în amintiri,
Forfotesc, ca prin apă simpaticele hidre,
Şi-n trupul Timpului, naşte-vor noi trăiri
În eu-mi, cu privirea lor semeaţă, de vidre…


Ochii îmi joacă scintilând, la o cântare,
Lumea-mi adoarme, într-un lir descânt,
A Daianei, zeiţa cea nebună, alintare,
E cânt în noapte a crângu-mi veşmânt …


Vibraţie şi şoaptă rostogolesc-n cuvânt,
Sunt călător-n iubire, pe jar iute aţipind,
În cântec amintire, inima-mi recită vânt

Cu rima susur de vălurele, tainic plutind…


Mi-e dor, de mine însumi mi-e dor, risipă,
Port pe frunte creţe, de gânduri nerostite,
Arunc cu amintiri, fac cercuri mari în apă,
Pasămite, plutirea lor e-n creste nesfârşite…


Anii vin, anii trec-n joacă cu mine, tot copil,
Stând la rând, la dureri, necazuri ce tot vin

Cu pădurea, micul meu paradis, joc cadril,
Ostoindu-mi oful, păşind sfios ca un balerin…

Copii ai naturii tainic simţ…

Cine sunt eu?... 
O briză subtilă, dintre copacii arămiţi

Ridicată ca lăstunii, de cer alb ispitiţi…
Cine eşti tu?... 
Lumina astrului străluce prin copaci,
Splash-colour  de vii fluturi hoinaci…
Cine sunt eu?... 
O picătură de rouă aurie pe-o frunză,
Un fulger ager cerb, cu blană bronză…
Cine eşti tu?... 
Picurare albastră, alint puf de ploaie,
Alunecând  lin dor, de nuanţă şiroaie…
Cine sunt eu?... 
Fiorul visului dulceaţă de exhaustivitate,

Coajă fragilă a dorului de afectivitate…
Cine eşti tu?... 
Cânt pasăre ascunsă-n tril de noapte,
La atingerea rece a gândurilor şoapte…
Cine suntem noi?

Copii eclozaţi tainic din polenul iubirii,

Ninfelor dănţuind-n noapte, a căta mirii…

Harpe ciupite în dans, de frunzele firii,

Lire profunde, fluxuri ale tainei fericirii…

Prietene… mai ştii?..

Prietene… mai ştii?...

Vroiam să creştem

Când noi eram copii
A doua zi, de puteam…

Privesc timpul ecou,

Anii zboară şi-mi simt
Prietenii, anii de liceu

Totul se pierde-n strimt…

În jur, aceleaşi locuri,

Nu blocuri doar străduţe,
Unde încingeam jocuri

Copilăreşti, dar drăguţe…

Câţiva copii, era vară…

Cu-un colţ de pâine

Alergam până-n seară

Cu strada-n adopţiune…

Când cu mingea-n joacă,

Mai spărgeam un geam
Luam totu-n glumă, parcă

Nu ne păsa, de-o mierleam… 

Vroiam lumea a schimba,

Desculţi alergând, prin ploi
De parcă toţi ca-n Zorba

Vroiam sa fim, super eroi…

Şi parcă avea alt gust

Ciocolata-n napolitane

Primite doar în degust

Ca spirale ori batoane…

Prima iubire, după minge

Schimbul de priviri cu fata

Din prima bancă, disjunge

Dezamăgirea, curând cu alta…

Primul sărut furat, şi ceartă
Prima beţie doar de ciudă

Că ea vrea să se despartă

Şi-n batistă, ochii şi-i udă…

Prima ţigară-n curtea şcolii

Şi ochii cepe, cine te vede

Cică pentru a scăpa de molii

Cinci la bucată, chiar succede…

Mi-e dor de copilărie, de noi

Prietenii ce ne-am legat atunci

Iute-am crescut, am vrut, vioi

S-au îndeplinit, a vieţii porunci…

Acum, amintirile azi cernute

Îmi pun zâmbetul pe buze

Şi alung cele tristeţi avute

Ridicat-n ropot de aplauze…