Icoana trupului tău...

Ochii umezi de lacrimi nu vor

Să spele din amintiri icoana trupului tău…

Buzele tremurânde şi firave caută

Să guste flămânde aroma trupului tău…

Mâinile întinse spre tine încearcă

Să redefinească formele trupului tău...

Singurătatea clipei efemere îmi crispează

Trupul dezvelit de căldura trupului tău…

Liniştea ce mă apasă nu poate să ştergă

Din memorie freamătul trupului tău…

Am să-mi trec palmele peste tine

Şi voi plăsmui o hartă a iubirii,

Precum un alpinist obsedat permanent

De relieful desfăşurat sub privirile sale…

Voi lăsa fiecare deget să atingă

Punctele cardinale ale trupului tău…

Apoi voi mângâia cu răbdare

Pleoape, gene, ochii, gura întredeschisă

Şi sânii pe care îmi aşez pios fruntea

Spre delectare senzuală, absolută…

Te voi săruta uşor, frenetic, lung, repetat,

Apăsat, în aşa fel încât să pot descifra

Încetul cu încetul şi sărut cu sărut,

Eternele taine ale iubirii în mişcările tale

Oferite hrană unor convulsii de dor…

Fluture roz s-a aşezat sub pântecele tău

Să se odihnească, cu aripile zemuite…

Aşteptând sărutu-mi plin de adoraţie

Ce desenează infinitul pe tot trupul tău…

Iar fiorul iubirii nudu-ţi de zână, descarcă

În ropote, şuvoaie de fulgere albastre,

În fiecare celulă abandonată trăirii intense…

Îţi şoptesc atunci cu glas tremurând,

Cât de dor mi-a fost să respir

Doar prin sufletul tău…

Ştiu că-mi vei şopti numele tot mai repede,

Obrajii îmbujoraţi străluci-vor atinşi de febră,

Doar pentru a-mi murmura la ureche:

„Iubitule – Sunt a ta!…Trupu-mi îi trupul tău”