Mintea-mi îi formatată pe măreția munților,
Mă trezesc, aruncat printre tastări grăbite,
Într-un FB-spațiu, virtual-real, al prieteniilor,
Ca un vulcan, din care izbucnesc cuvinte…
Mi se îngrămădesc imagini vii, zeci, sute,
Parcă nici nu știam atâtea cuvinte potrivite.
Se îmbulzesc la marginea gândului, iute,
La graniță între degete-tastatură, contopite…
Storm de cuvinte, mă poartă-n zbor ciocârlie,
De la un loc la altul, cu viteză de nedescris.
Fiecare, vrea să iasă tot primul, din scăfârlie,
Să mă acapareze, în universu-i circumscris…
Cu inima vibrând de fumusețea acestui tărâm,
Mă simt atras într-un vârtej, planez sus, lăstun,
Mă-nvârt, mă-nvârt amețitor, uitând de caldarâm,
Pășind din clic-n clic, în vârfuri de pin ori gorun…
În armonia pastel diafan, ce ochii-mi-nveşmântă,
Poemul-nchipuirii-mi ițește graţios balet de flori,
În cuvinte mirosind a praf de stele, ce frământă,
Mintea-mi fascinată de logica simț, ce-mi dă fiori…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu