Blog dedicat versurilor în numele iubirii…
E locul tainelor ascunse în sufletu-mi arzând de dorul de iubire…
Nu am pretenţii de poet... sunt un lăstun visător…
Tot ce scriu are ca lait motiv visul, pentru că asta simt și asta mă obsedează…
Sunt năpădit de vis și de speranță, de regrete şi împliniri, de dorul iubirii…

Ochi căprui


                 Gânduri, gânduri… pentru cã te iubesc...

- Dacã ştii cum este sã adormi nopţile sperând cã razele dimineţii or sã topeascã dorul, ştii ce înseamnã sã speri înfocat. 
- Dacã ai şti de câte ori îmi vine sã-mi iau sufletul şi sã-l scutur zdravãn ca sã curgã din el picaturã cu picaturã veninul de dor. Mi-e dor, atât de dor... De tine… De noi… 
- Te iubesc, te iubesc şi inima pulseazã ciudat, pulseazã aşa încât îi simt bãtaia. Sângele fuge prin venele fierbinţi în goana unui sentiment nelãmurit. 
- Un fior tremurãtor mã asediazã complet - sunt îndrãgostit de privirea ta, de glasul tãu, de mişcarea ta, de zâmbetul şi cuvântul tãu, de adâncimea gândului şi uşurinţa faptului. Uneori mã pierd în prezenţa ta… 
- Te iubesc nebuneşte! Mi-ai furat liniştea şi mi-ai cucerit imaginaţia. Mi-ai schimbat sensul vieţii, fãcându-l mai frumos, mai aproape de suflet. 
- Ai reuşit sã-mi devii cãlãuza şi stãpâna inimii mele. M-ai învãţat sã preţuiesc iubirea, s-o pot oferi şi primi. 
- Eşti o parte a vietii mele şi-am îndrãgit totul, chiar şi rãsuflarea ta. Adesea te idealizez pânã la infinit în visele mele.
- Stau şi privesc… ca de obicei, monitorul… şi ascult liniştea sufletului meu. 
- Ce mult mi-aş dori sã fiu lângã tine, mai ales acum când iubirea noastrã e împlinitã şi înfloritã… 
- Stau şi gândurile îmi zboarã încet, încet cãtre tine, iubirea mea, cea care cu blândeţe îmi ascultatã nemulţumirile, cea care cu gingãşie este mereu lângã mine, cea care îmi spune neîncetat cã mã iubeşte… 
- Petale, petale de floare muiate-n nectarul propriu, lacrimi de iubire - asta simt şi gândesc acum, pentru tine. 
- Eşti luceafãrul ce-l apuc în zori şi cerul cel fãr de nor… Eşti şi vei fii în eternitate, a mea jumãtate. Te iubesc… dragostea mea eternã… 
- Niciodatã cred, nu voi avea destul timp sã îţi redau în cuvinte tot ceea ce simt pentru tine... iubire, pasiune, dorinţã... 
- Tot ce ştiu e cã voi încerca mereu sã fac mai mult, mai mult decât e posibil, pentru a te pãstra în inima mea, rezervatã ţie draga mea... pentru cã tu eşti tot ce mi-am dorit vreodatã! 
- Ochii tãi pãtrunzãtori m-au fascinat din prima clipã, buzele tale senzuale m-au cucerit... pãrul tãu atât de fin, îmi mângâie obrajii... iar mâna ta finã şi caldã o simt pe fruntea mea rece... La atingerea ta totul renaşte, îmi revine pofta de viaţã, îmi dai motiv dupã motiv de a trece biruitor prin toate, ba chiar mai mult... sã uit de toţi şi de toate... şi sã rãmânem doar noi doi... în lumea noastrã parcã purtatã pe aripi de basm... 
- Nu voi uita niciodatã acea clipã în clipã când ţi-am receptat privirea pentru prima datã, clipa magicã în care TU m-ai fermecat... Cu siguranţã, fiind atât de inteligentã sã te îndrãgosteşti de mine - meriţi tot ce e mai bun!... 
- Aşa simt eu în sufletul meu, simt cã eşti totul pentru mine, simt dragostea ta şi a mea ce ne umple inimile… 
- Dragostea poate fi exprimatã în multe moduri, dãruind un buchet de flori, sau un cadou sau pur şi simplu în cuvinte, cuvinte care aratã mãcar puţin din ceea ce simţim în sufletele noastre. 
- Cred de aceea, cã nimic nu poate fi mai plãcut, mai încântãtor, decât sã-ţi pot spune: TE IUBESC ÎNGERASUL MEU ADORAT – TE IUBESC ... DIN TOATÃ INIMA! 
- Este greu cã nu pot fi mereu alãturi de tine, dar ştiu cã trebuie sã lupt pentru dragostea ta caldã şi ştiu cã inima ta ce mi-ai dãruit-o, o voi îngriji, o voi iubi, mereu cu toatã fiinţa mea! 
- Clipele în care suntem împreunã sunt cele mai minunate clipe din viaţa mea, clipele în care te pot atinge, mã fac sã simt cele mai intense vibraţii de dor, iar atingerea ta finã mã face sã înţeleg ce înseamnã cu adevãrat “atinge-mã”. 
- Clipele în care te ţin în braţe, te sãrut, te strâng la pieptul meu, când simt inimioara ta bãtând pe pieptul meu, mã fac sã exalt de fericire. 
- Când vãd în ochii tãi de cãprui cristal dragostea ce o simţi şi tu, ştiu cã nimic nu este prea mult pentru a fi alãturi de tine! 
- Se zice cã “nici o floare nu înfloreşte fãrã sã fie udatã” şi fiecare floare viseazã sã-şi gãseascã grãdinarul ei, un grãdinar care sã o facã mereu frumoasã şi înfloritã!
- Vreau sã fi floarea mea, floricica mea pe care sã o ud mereu, pentru cã ştiu cã eşti cea mai frumoasã floare din Univers, o floare de care vreau sã am grijã mai mult decât de viaţa mea, pentru a înflori într-o micã floricicã, numai a noastrã... 


        Povestea continuã, în şiruri, şiruri…


Ca să ştii adevărul, numai adevãrul, 
Draga mea îţi scriu aceste rânduri. 
Pentru cã tu trăiești, acum momentul…
Visul care există, existã cu adevărat,
De când din priviri, noi ne-am căutat.

Cu frumuseţea divină a ochilor tăi
Ai reuşit să ridici un munte de iubire,
Ai reuşit să spargi perechea stâlpilor de lei,
Ce inima-mi ferecau, ferind-o de fericire.

Cu frumuseţea divină a părului tău
Ai reuşit să laşi doi cãprui în uimire...
Am înţeles că în orice vis de-al meu
Te voi căuta... voi căuta iubire!

Cu frumuseţea divină a zâmbirii tale
 Pe zece vieţi m-ai profund îndatorat... 
Şi cu parfumul visurilor stelare
Pe zece vieţi cu drag m-ai sechestrat!

Cu frumuseţea divină a dulcei vorbiri
Simţit-am eu gustul de… raiul ceresc,
Unde cânturi sonore şi dulci armonii
Fac să repet..., să repet: Te iubesc!!!

Tu, m-ai fãcut sã zbor cu aripile pasiunii,
Sã gust fericirea ce însetat o doresc,
Şi, fãrã regret, s-o ofer ofrandã inimii.

Tot tu m-ai lãsat sã mã prãbuşesc ...
Sã mã prãbuşesc în a ta inimã a simţirii,
Acolo unde am învãţat…aşa cum doresc,
Primii paşi ai fericirii absolute şi iubirii.

Cãci eşti fata minunatã din al meu vis,
Care ca un înger uşor, uşor a deschis,
Cu a ei suavã, de dulce monalisã privire…
Drumul meu adânc, adânc spre fericire.

Când avid de dor în ochii tãi privesc…
Încet, încet, încep, să mă topesc,
Da! Mă topesc, mã topesc în privirea ta…
Ce ajunge mereu, mereu la inima mea.

Ştiu acum - Buzele-ţi sunt fermecate,
Şi, cu pasiune atingându-le poate…
Drumul drept, albastru, mi s-ar deschide,
Spre sufletul tău plin de seninãtate.

Buzele tale mereu mã îmbie sã le sãrut,
Ochii tãi mereu mã strigã sã-i privesc,
Mâinile tale mereu mã cheamã sã le alint,
Trupul tãu mereu mã ademeneşte, firesc… 
Sã-l strâng în braţe, sã-l ador, sã-l simt.


        O întâmplare a fiinţei mele...


E o întâmplare a fiinţei mele,
E fericirea din lãuntrul meu…
Mai puternicã decât mine şi tabieturile mele,
Pe care mi le-ai rãsucit printr-o îmbrãţişare
Mereu drãgãstoasã, minunatã mereu…

Să stãm de vorbã, să spunem cuvinte
Lungi, sticloase, ca nişte dãlţi ce despart,
Fluviul rece în delta fierbinte,
Ziua de noapte, bazaltul de bazalt, 
Sã rãcoreascã ciuda ce sufletu-mi simte…

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
Tâmpla de stele, până când…
Lumea mea prelungã şi în nesfârşire
Se face coloanã sau altceva…
Mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine cã eşti, ce mirare cã sunt!...
Douã cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
Douã culori ce s-au contopit dintr-o datã,
Una foarte de jos, întoarsã spre pământ,
Cealaltã foarte de sus, aproape ruptã…
În înfrigurata, neasemuita luptã
A minunii ce eşti, a-ntâmplãrii ce sunt…

Te vreau mereu cu mine, blând în tine… 
Îmi dai în viaţa mea searbãdã strãlucire…
Iubesc sã mã culc şoptind : Noapte Bunã Iubito! 
Iubesc sã mã trezesc şoptind : Bunã Dimineaţa Iubito


     Dansând cu tine…


Te strâng în braţe să-ţi spun că visele sunt frumoase 
Precum chipul tău, şi adânci ca ochii tăi. 
Sufletul meu nu e mai adânc decât o fântână 
Dar îl poţi privi gol-goluţ 
Dansând cu tine, îţi iubesc nudul 
Ridicându-se din umbre 
Şi te modelez cu mâini însetate...  
Pentru mine eşti universul cunoscut şi nedescoperit 
Eşti soarele ce-mi lunineazã viaţa 
Acum, dansând, din nou te-ating .. te strang cu drag... 
Privind în gol, cu gândul doar la tine... 
Cu mâna dreaptã te cuprind... 
Cu tine-aş vrea s-adorm... 
Să te sărut, să te mângâi 
Iar tu, să nu ai somn... 
Să-mi fii alături, şi să-mi spui.... 
Cum ştii tu cel mai bine... 
Că mă iubeşti şi-ai vrea să ştii ... 
Cât de mult ţin eu la tine. 
În braţe-apoi tu să mă strângi 
Lăsându-te-n spre mine 
Eu să-ţi zâmbesc şi-apoi să-ţi spun 
Cât poate fi de bine. 
Şi uite-aşa amândoi vom sta 
Ţinându-ne în braţe
Ne-om săruta şi-am adormi 
În zori spre dimineaţă 
Şi-a doua zi la fel va fi 
Doar noi, cu-a noastră viaţă 
Ne-om săruta, ne vom iubi 
Of!!, iar e dimineaţă...


    Am avut harul...


Am avut harul de a descoperi în negura tainelor, 
Un blând angelic chip senin cu cãprui de visãtor, 
Ca strãin ce în dense neguri, s-a arãtat cãlãtor,
Şi în întunericul nefiinţei mele, ochii sãi i-am cãutat,
Când pe cãrarea timpului, mult drum eu am cãlcat…

Deodat-în suflet mi s-a aprins o sfântă lumânare,
Candelã a iubirii, tainică lumină, o strălucire pură…
Ştiu, surprins am vrut s-o smulg, s-o iau în mână,
Dar am simţit că para, în torţă vie se transformã,

Şi am hotărât atunci să o păstrez adânc în mine,
S-o protejez, să o feresc de ploaie şi de vânturi,
Şi cu drag să o hrănesc cu lacrimi şi suspine,
S-o înveşmânt cu ale mele obsesive gânduri…

Da! În suflet mi s-a aprins o sfântă lumânare,
Candelã a iubirii, tainică lumină, strălucire pură, 
Ce simt adânc cã-n suflet, etern ea va rămâne,
Mărturie a dragostei cioplite-n piatra cea dură
      Eşti natura mea...

Te respir în orice zi şi te simt,
Mã culc cu tine în gând
Şi apoi te visez; uneori visez cum
Amândoi alergãm nuzi prin iarba mare,
Printre copacii care sfioşi ne privesc
Pe când tu eşti toatã natura mea.

De multe ori mã învelesc cu trupul tãu
Ca sã pot atinge fluida ta cãldurã,
Şi-n noapte, soarele îl vãd în ochii tãi
El rasare prin zâmbetul fermecãtor,
În faţa-mi care-s un nor trecãtor
Pe care tu l-ai oprit în dreptul tãu.

    Gândul meu zboarã cãtre tine mereu...




Gândul meu zboarã cãtre tine mereu
Şi simt cã inima-mi nu bate în lipsa ta.
Mã simt singur, fãrã tine mi-e greu…
Deşi faci parte adânc din viata mea!


Da iubire! Inima-mi mereu te cheamã,
Da iubire! Sã ştii cã eu te voi astepta,
Da iubire!, iubeşte-mã fãrã teamã!
Ştii bine cã locul tãu e în inima mea…


Te iubesc şi te voi iubi mereu, mereu,
Vei rãmâne veşnic adânc în sufletul meu.
Trist sau fericit, departe sau aproape,
Inima mea mereu, mereu la tine trage…
Nici-o orã, nici-un minut, nici-o secundã,
Nu trece fãrã sã mã gândesc la tine…   

   
 Povestea de-amor ce o ţes astă seară...
Povestea de-amor ce o ţes astă seară,
Ce-mi cântă abund iubirea şi te-nfioară, 
E poveste de iubire cu dulce aprig mister,
Poveste de iubire ce-ar fi numai în cer,
Poveste de iubire cristalizatã-n scurt timp,
Poveste de iubire ca cele ce nu se sting…

E linişte în sufletul meu, o linişte odihnită
De privirea candid, sublimã a sufletului tău,
De atingerea catifelată a palmelor tale,
Atunci când îmi mângâi tâmplele gândurilor,
Expuse permanent cuvintelor ce va sã vinã…
Îmi vindeci osteneala cu dragoste ne-ncepută,
Din care gustăm amândoi în clipele cele…
Pe epiderma catifelată a gândurilor mele,

Simt prezentul dar împreunã sfidãm posteritatea,
Ce se grăbeşte în van să ne sechestreze… 
Lumea e a noastrã, pentru noi totul e o vrajã
Aştept zâmbind la tine numai semne ce rãsfaţã
Iubirea ta e scumpã... veghezi asupra mea…
Când inima ţi-e frânta... eu-ţi sunt alãturea…
Ne vom lua de mânã... şi vom fugi în zare...
Spre lumea noastrã mare... şi prea îndepãrtatã…
Tot rãul ce va sta în cale... l-om alunga... 
Doar cu... Iubirea noastrã mare! - Te iubesc!

Zi de iarnă fierbinte…

 
Pentru majoritatea ce ne-nconjoarã, a fost o zi obişnuitã de iarnã, cu zãpadã, fulgi de nea cernuţi din norii pufoşi ai aşteptãrilor îngeraşilor mii…
Dar, ieri, adorata mea, a fost o explozie de fericire, de senzualitate croşetatã de îngerii iubirii parcã special pentru a-nveşmânta trupurile noastre goale contopite-n ardoarea mistuitoare a sufletelor pereche înlãnţuite-n prometeicã ferecare…
În patu-ţi, al nostru cuib din petale de iubire, privirea-mi-nmãrmurea smeritã în ochii tãi şi buzele se despãrţeau uşor într-o chemare mutã…
O dragoste imensã îmi apasa pieptul şi-l rezemam de tine sã rezist, braţele din vâsle-n vâltoarea vieţii, deveniserã aripi şi-nfipte-n spatele tãu voiau sã te ridice-n paradis, iar ochii-mi s-au fãcut întindere înflãcãratã sub arzãtoarea ta privire şi buzele-mi în conturul gurii tale şi-au fac cuib…
Şi sânii tãi piept de îngeraş-mi furã etern inima, braţele din aripi devenirã nervuri de plãcere peste trupul tãu, m-am topit în tine, închizând ochii sã-mi strecor mai uşor universul sufletului printre fâşiile de foc ale gurii tale, buzele-mi simţind cum eşti toatã un bulgãre de foc şi scântei… şi te iubesc… şi ard… sunt totul şi nimic şi gem: vino!... vino!...
În cãuşul tandru al palmelor tale mã simţem  ca un hulub cu aripa pudratã de omãtul ce-ţi-nviora privirea, ospãtându-mã ca niciodatã din sãrutul tãu şi totuşi cu inima chemându-mã undeva şi mai departe…
În braţele tale mã simt ca un copil, îmi doresc doar sã fiu legãnat şi rãsfãţat cu mângâieri, sãrutãri şi vorbe dulci…


Dar, minunea diurnã continuã înotând ca doi “exchimoşi îndrãgostiţi” prin omãtul parcului deschis numai iubirii noaste, topind cu flacãra privirilor înlãnţuite, gingaşii fulgi de nea ce ne atingeau obrajii piereau sfârâind la atingerea iubirii noastre… iar căţeluşa ca un înger fãuritor al întâlnirilor noastre, se bucura de copleşitoarea noastrã fericire…
Acum, sufletu-mi înlãnţuit de inima-ţi curatã, îţi îngânã ne-ncetat: Vino! Vino! – ochii şi buzele, şi trupu-mi-ţi şoptesc şi inima se opreşte o secundã eternã sã-ţi poatã auzi rãspunsul… Şi-ncodatã strãfundul sufletului meu te cheamã: vino!... vino!...