Iubire verde nălucă…

S-a spart fruntea-mi-n mii de gânduri, 

Idei către margini, către drum de suflet,

Cătând, de zor, în galaxia vastă, visuri

A afla unde steaua-mi aşteaptă dublet…

Deodat-n cărare, ai apărut-n ziua care,

Oprindu-mi sufletul din goana-i nebună,

Când nu speram să pot privi o altă zare,
Ca o nălucă dulce, aşteptărilor cunună…

Săgeţi de foc, căpruii pe faţa-ţi senină,
Străpunseră ceaţa ce-mi întrista faţa,

Pasiune pură, păcat, mântuire, anină

Pe buza-ţi fragă, a-i respira dulceaţa…

Fată verde a naturii-ţi minune, din dorul

Adăstat în veşnicie, dorit-ai a-ţi fi plugar.

Ofrandă a desţeleni, mi-ai dăruit ogorul,

Şi-am arat şi semănat în a iubirii altar…

Tresăreu petale din sălbatecul crin roz

Răsfrângeri a nopţii-ndepărtate cu dorul

Pe aripi de zefir aşteptând iutele sloboz

Spumant nectar din arzător tămăduitorul…

Din patima iubirii mi-ai dat o picătură fină

Alinând rătăcirea-n sete cu buze fierbinţi

Te-am iubit iubire verde, rază de lumină

Rouă pe aripa-n zboru-mi cu pene arginţi…

Alungat-ai de pe fruntea-mi a dorului nor,
Văd între răscolite plete a ochilor sclipire.
Iubită verde, doar tu poţi linişti atâta dor,
Primit-ai doru-mi şi dăruit-ai atâta iubire…

Liană fragedă şi fină verde tu mă-nfăşori,

Când pe trupu-ţi mâna-mi în fior coboară,

În braţe candidã vibrând, tu mă călători
Căutând avidã a iubirii-mi dorită comoarã…

Deodat, se-ntorc-n ceaţă, căile dorului-napoi,
Visele vibrând în haosul veşnic, a sferice unde,

Înfăşurând mumia unei iubiri ucise de nevoi,

Vor rămîne pe cer doar visele noastre rotunde…

Mă mângâie doar vântul, m-alintă genunea,

Nălucă fusei-n visul învins, sub codrul albastru,

Că-n tine s-a stins, fără voie văpaia şi minunea.

Adio iubire… dispărut-ai şi mi-e zborul sihastru…