Raiul pășit de un izvor

Mi-amintesc de raiul pășit de un izvor,
Mă-ntorc-n timp, zeci de leghe înapoi,
El susură molcom, lângă al meu dor,
Să curgem împreună, vis, doar în doi…

Curgem susurând iubirea unul în altul,
Jucându-ne cu fluturii de cristal, stropii,
În cascade ne tăvălim tainic, tumultul,
Niciodată despărțiți, de zbaterea sorții…




Inima-mi bate-n el, susurul de izvor glas,
Ce și-a săpat în mine perpetuu, drumul,
Îl hrănesc întru seva dragoste-mi ceas,
Pe piatra muntelui, mă prăvălesc tumul…

Mi-e dor de un molatic susur de izvor,
Înconjurat de brazi și stânci-n gânduri,
În clipocirea-i s-ascult al sturzului zbor,
Mângâind zâmbind, verdele în muguri…

Să susure viaţa-mi plină-n albe palme,
Zâmbetele fericirii bobocite pe chipu-mi,
Să susure poezia cuvinte-n afunzime,
Binecuvântarea graţiei divine, de a fi….