Blog dedicat versurilor în numele iubirii…
E locul tainelor ascunse în sufletu-mi arzând de dorul de iubire…
Nu am pretenţii de poet... sunt un lăstun visător…
Tot ce scriu are ca lait motiv visul, pentru că asta simt și asta mă obsedează…
Sunt năpădit de vis și de speranță, de regrete şi împliniri, de dorul iubirii…
E locul tainelor ascunse în sufletu-mi arzând de dorul de iubire…
Nu am pretenţii de poet... sunt un lăstun visător…
Tot ce scriu are ca lait motiv visul, pentru că asta simt și asta mă obsedează…
Sunt năpădit de vis și de speranță, de regrete şi împliniri, de dorul iubirii…
duminică, 28 august 2011
Mă hăulesc amintirile…
Mă hăulesc amintirile, în iodlere, tot mereu,
Tinerețea-mi dragă, ca un balsam s-aşează,
Revenind spre trecutul, ce nu mai e al meu,
Pe frunte făr-de riduri, în ochii ce scânteiază…
În doruri celeste, cerneală, mi-e apa de râu,
De-nșiră gândul şi sufletul-n vis de poveste,
Mă iartă verbule, îmbracă amintirea-n brâu,
Și cazi fulg ca frunza, pe a vieții-mi trepte…
Într-o undă mireasmă de afin şi de busuioc,
Acum, văd doar urme-mi pe firul cunoscut,
Țesut-n harta timpului şi-nchis-ntr-un obroc,
Ce duce spre-aceeaşi ţintă, a vieţii-mi-nceput...
Prin inimă-mi vibrează-n șopot, tainic, izvorul,
Mi-e cald, însă ast-căldură, nu vine de la soare,
Ceva parcă mă arde, şi inima mă doare, e dorul,
Ce urcă pân' la creier, într-o cătușă strânsoare…
Pădurea și stânca, ce-nvăluie ca ceaţa, durerea,
Adapă peniţa-mi-n lacrima călătoare pe obraz,
Amurgul se lasă ușor, și se uită-napoi tăcerea,
Ca roiuri de fluturi zburând peste ape turcoaz…
Și toată iubirea de-acum și de-apoi, se revarsă,
Ca un pârâu pe-o piatră albă-n poalele pădurii,
Lumina și visul e-n sufletu-mi, vie controversă,
Paşii se duc, şi se întorc-npletind răscrucea firii…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu