Să-mi alin simţăminte,
Să pot grava pe hârtie
Şi suferinţă, şi durere,
Şi lacrimi ce-n tăcere
Le vărs trist, amar
Dar în zadar…
Aşteptând iubirea care
Iar nu vrea să vie,
Nici să-mi scrie
Şi nici de sufletu-mi să ştie,
Tot aştept, aştept zadarnic,
Să pot grava pe hârtie
Şi suferinţă, şi durere,
Şi lacrimi ce-n tăcere
Le vărs trist, amar
Dar în zadar…
Aşteptând iubirea care
Iar nu vrea să vie,
Nici să-mi scrie
Şi nici de sufletu-mi să ştie,
Tot aştept, aştept zadarnic,
Ca
să vie...
Mai
uşor aş scrie
Doru-mi
în poezie
De
natura-mi mamă
Şi
surioară nană…
Atunci,
s-ar urni munţii,
Stâncile s-ar sfărâma,
Chiar stele-n cer s-ar rupe,
Şi-n ocean ar îngheţa…
Norii s-ar preface-n lacrimi,
Peste vulcanii ce-ar erupe,
În lava lor ducând iubirea
Fierbinte a străfundului,
Stâncile s-ar sfărâma,
Chiar stele-n cer s-ar rupe,
Şi-n ocean ar îngheţa…
Norii s-ar preface-n lacrimi,
Peste vulcanii ce-ar erupe,
În lava lor ducând iubirea
Fierbinte a străfundului,
Clocotitor
îndrăgostit…
Plânge
sufetu-mi, şi aşteaptă,
Tot mai zadarnic, să re-nvie,
Iubirea ce nu vrea să vie,
Şoaptă nu vrea să-mi scrie,
De trist, nu vrea să ştie…
Cât de grea e resemnarea,
Dar şi chinul cel amarnic,
Să tot aştepţi, aştepţi zadarnic,
Şi ştii… că n-ai ce aştepta...
Tot mai zadarnic, să re-nvie,
Iubirea ce nu vrea să vie,
Şoaptă nu vrea să-mi scrie,
De trist, nu vrea să ştie…
Cât de grea e resemnarea,
Dar şi chinul cel amarnic,
Să tot aştepţi, aştepţi zadarnic,
Şi ştii… că n-ai ce aştepta...
A-ncremenit până şi adierea,
În suferinţă, a speranţei
De fericire, sau împlinire,
A destinu-mi cel de amurg…
De fericire, sau împlinire,
A destinu-mi cel de amurg…
:)
RăspundețiȘtergere